Trosk!, zboara jovial in laturi usile metalice, cu o voiosie aproape infantila – lesne de inteles insa atitudinea, o viata stransa in balamale nu e una tocmai comoda, iar orice prilej devine distractie intr-un astfel de cadru senil – , avand grija sa nu rateze nici de aceasta data amerindianul beteag si un pic cam ametit ce, planuindu-si urmatoarea inevitabila noapte – fiindca, din nou, supravietuise –, dadea sa le deschida din sens opus cand Zbang! azvarlesc si bisturiul catre tiroida asistentei supraponderale incredintata sa-l aduca topaind zglobiu catre sala de operatii, dar ce acum isi trage suflul horcaind, intinsa impasibil pe faianta rece.
Sughitand cateva invective si proptindu-se intr-un picior cu ajutorul asistentei saritoare indianul nostru reuseste sa-si adune omoplatul si sa puna un ochi rau si o privire cat de cat directa agresorului, pornind in pasi dansanti dar bine determinati catre obstacolul draconic ce avu nesabuinta a i se aseza deopotriva, accelerand, laundu-si avant, culminand intr-un feroce racnet ancestral, starnind cateva victime colaterale ale cabinetului de cardiologie, si sfarsind lamentabil, dar sforait si impacat, cu o noua raza in prim-plan, fiindca Zuum!..
- Ola! Am mai primit unul! [, alearga medicul de garda fluturandu-si membrele in ritmuri spaniolesti pe langa targa propulsata inauntru de platfusul gardianului] Fii atent sa vezi ce intamplare biza-AahH! [, alunecand]…Ce naiba?! In ce-am calcat?…Ce cauta la noi asta? Nu i-ati spus posesorului ca veterinarii sunt in cealalta aripa?
- E…ra asistenta la Terminal si Trepanare…
- Aha…Eh, gugustiuc! Adunati-o si voi atunci, daca o vede Ipocrate o mierlim. Dar inainte de asta ajuta-ma sa trag targa peste fiindca sunt grabit, trebuie sa ajung la Narcolepsie si Necrofilie, jucam poker pe dezbracate, am primit cateva bune azi – eu ma duc sa imping, hai.
- E un ceas nebun, vin ca painea calda, ii tot anunt sa trimita si la Sf. Andrei, dar imi raspund ca acolo strang mormane deja…
- Eh, esti inca tanar, lasa ca triem si trimitem noi la Sf. Petru cativa…
- Pai de cimitir spuneam, nu spitalul.
- Tot aia, eu saream intermediarii – hai, trage.
- Ai grija sa ocolesti indianul.
- Asta-i subtire, nu conteaza.
- Uf..
- E intr-adevar o seara productiva, pesemne masacrul de la Mall isi spune cuvantul, dar lasa ca i-am spus si eu cateva, fiindca de 3h tot alerg cu scrantitul ala de sofer distrat si tacanita aia noua sa strangem victime – cred ca avem trei saci doar cu ultima cursa, si doar unul proprii –, sa vezi ce bancuri are tipul, m-am prapadit de ras tot drumul, iar asta proaspata e o mimoza si jumatate, n-a facut mai nimic intreaga excursie si tot protesteaza, a plans descreierat vreo ora balbajind ceva de ‘moarte’, ‘cruzime’ si inca ceva intrebari stupide de nu si-a revenit fara cateva palme sanatoase, iar mai tarziu radea isteric jucand sotronul printre cadavre – a linistit-o insa un politist mai varstnic si cu mult mai intelept iar acum zace inconstienta in ambulanta. O generatie de trandavi si puturosi..
- Ei..
- Bine, tu nu.
- Sper sa nu fie prea grav, imi cam placea, sa recunosc..
- Pai ar fi bine sa te grabesti atunci, se va trezi curand si cred ca preferi sa termini inainte.
- …
- Hop! Gata, am trecut si de asistenta, in sfarsit..Ajuta-ma te rog sa-l ducem la Apoplexie si Asteptare.
- E deja extraplin, a trebuit sa-i indesam si incuiem, navaleau ori se tarau afara provocand o zarva infernala, sa vezi ce sminti…
- Oricum, hai sa-l deplasam de aici, iti spun eu cand te opresti.
- Dar ce naibii, asta misca!
- Eh, misca e mult spus, mai zvacneste din cand in cand, nu-i nimic, asa face de cand l-am preluat – am inteles ca l-au gasit prelins convulsionand, zgariind cimentul si dezarticuland ceva intr-o limba incurcata. N-avea niciun act, nici chei, nici carti de credit – nici nu stiu de ce l-au prelevat trotuarului –, doar un permis cu niste caractere hieroglifice, un slogan inscris in dodii de-a lungul bratului si atributul de ‘Animator.’ in buzunarul de la piept. Te-ai oprit.
- Da..
- Ti-am spus ca te voi anunta daca o faci.
- ..Ce?
- Nimic, era un joc de cuvinte. Hai, mergi..
- Pai cred ca tipul vrea ceva..
- Uh? Nu vrea nimic, are figura aia crispata si ochii deschisi de cand asteapta de 1h sa-l ia cineva din fata spitalului, dar nici atunci nu voia nimic. Am incercat sa comunic cu el si atunci, cautam un foc, dar pare-se ca nu raspunde.
- Nu, nu el, cel intins pe linoleum. Cel din stanga.
- Ah, tu? Ce vrei?
- …Ahhh, picorul, ma doare…
- Pai din cate observ analitic tocmai a fost traversat de doua persoane si o brancarda, iar momentan stau eu pe el - Evident te doare, nu?? Probabil e si fracturat, daca nu frant. Ai nevoie de un doctor si o expertiza medicala sa intelegi? Pentru asta ai venit aici? Nu vezi cate avem de facut?
- …Nu, am venit fiindca ma durea celalalt…
- Pai si peste celalalt am trecut!
- …Nu acum, inainte.
- Ba da, chiar acum. Dar nu stau inca pe el.
- …Exact, ma durea inainte sa veniti voi.
- Si acum ti-a trecut? Trecem din nou peste primul si o rezolvam de tot atunci.
- …Ahh!
- Ete cucuvea! Un pretios! Hai sa mergem mai departe.
- …Garp! Argh!
- Ce idiot…Trebuie sa tratam toti ingratii…Uite asa inveti sa apreciezi un pacient linistit, ca prietenul nostru spasmodic – din aceeasi cauza invidiez la culme sectia de Reanimare, aceia sunt intotdeauna tacuti, mai putin daca ii trezesti, insa asta se intampla rar.
- Ah, aveam impresia ca de acolo esti…
- Ai, nu, eu sunt la Neochirurgie, de specialitate.
- Neochirurgie?
- Da, e o sectie cam ignorata in prezent, dar ii va veni timpul si avangardei – o miscare de chirurgie contemporana, bazata pe acceptarea realitatii clinice, un cuget profund cinic si o interventie minimalista in cursul naturii.
- Aha, inteleg…Si incotro il ducem totusi?
- Habar n-am. Uite, hai sa-l lasam aici in sala, pe dreapta. E relativ liniste.
- Gata? N-ar trebui sa ne uitam la el, macar fugar?
- Pai m-am uitat suficient pana acum, as mai vrea sa vad si altceva.
- Erh…
- Bine, bine…Doua minute, expeditiv, te rog…
- …
- Ma auzi?...Poti vorbi?...Presupun ca n-ai sa-mi raspunzi ‘nu’, asa ca ce-ar trebui sa inteleg, ai?... Hei!... Zgaltaie-l un pic.
- Err…Asa?
- Cum vrei. Eu iti recomand strictiunea gatului si zbenguirea. Sau plezneste-l ca pe o curva.
- …
- Tot nimic. Stai, inchide ochii. Nu tu, el! Ce i-ai facut?
- Nimic!
- Ia vezi, respira, pulsul?
- Da, putin haotic, dar pare in ordine.
- Hei!...
- Heeei!...
- Eh, cred ca a cazut in inconstienta.
- Dar parea inconstient – eu nu i-am facut nimic.
- Evident, linisteste-te, insa gresesti, era subconstient, am experienta. In fine, cam atat pentru acum, daca traieste inseamna ca nu moare, iar daca nu moare inseamna ca mai poate astepta, iar daca el mai poate astepta inseamna ca eu imi pot vedea de treburi, desi aceasta era oricum valabila neconditionat, asa ca sofismul e inutil. Iti multumesc, sa ne intoarcem acum [vocile se departeaza], ti-am spus ca sunt asteptat…
- Aveti grija la picio
- …Gambp-ah!
- Da-l naibii de impertinent, are brate sa se tarasca, avem prioritate. Oricum, subiecti si subiecte sunt pe alese, iar de tibia sa nu am nevoie, de peroneu nici atat.
[Si se departeaza…]
- Da, intr-adevar, e o seara nebuna si insangerata…Exacerbat de sadica si de sangvinolenta in elocventa, si as spune o limbutie demoniaca printr-o acuitate lubrica, daca ar fi sa improvizez.
- Nu mi se pare, dar invinuieste-l pe cel ce o plasmuieste daca vrei, eu sunt un natural in context, iar restul nu ma intereseaza…
- Ei…
- Dar lasa asta, sa-mi continui ideea, ce voiam inainte sa-mi infulece asistenta aia si cuvantul pe langa picior – fii atent ce chestie, cand veneam incoace, ghici ce s-a intamplat – se facea ca…
[Iar deja se pierd…]
- …Um…Uh…Garp…Uit…Drace…Stai…Treaz………Guh…
- Heh-He..The-Be-Ce, fiule…TBC! [To Be Continued]
No comments:
Post a Comment